Toate definitiile

TING interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul clopoțeilor sau al talăngii. – Onomatopee.

ting interj.

tîng, -ă adj. (vsl. tongŭ, ca și în rom. nă-tîng). Mold. sud. Mînă tîngă, mînă nătîngă, fără putere, amorțită, bleagă. Inimă tîngă, plină de tîngă.