Toate definitiile
TIBIȘÍR, tibișire, s. n. (Înv. și reg.) Cretă (pentru scris pe tablă). – Din tc. tebeșir.
TIBIŞÍR s. v. cretă.
tibișír (-re), s. n. – Cretă. – Mr. tibișire. Tc. tebeșir, din arab. tabâśir „zahăr de trestie” (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1965; Ronzevalle 63), cf. ngr. τεμπεσίρι, bg. tebešir, cf. fr. tabaschir 1615 (concrețiune silicoasă în nodurile de bambus), it. tabascir 1829, engl. tabaxir, tabasheer, germ. Tabaschir, port. tabaxir (Battisti).
*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
tibișír n., pl. urĭ (turc. tebeșir, d. pers. tebašir, cretă). Rar azĭ. Cretă.
!tibișír (înv., reg.) s. n., pl. tibișíre