Toate definitiile

TETRAÉDRU, tetraedre, s. n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare, patru vârfuri și șase muchii. – Din fr. tétraèdre.

TETRAÉDRU s.n. Poliedru cu patru fețe triunghiulare. [Pron. -tra-e-. / < fr. tétraèdre, cf. gr. tetra – cu patru, hedra – față, plan].

TETRAÉDRU s. n. poliedru cu patru fețe. (< fr. tétraèdre)

*tetraédru n., pl. e (vgr. tetráedron. V. diedru). Geom. Sólid cu 4 fețe, adică format din 4 triunghĭurĭ: volumu unuĭ tetraedru e egal cu a treĭa parte din măsura bazeĭ și a înălțimiĭ.

tetraédru (te-tra-e-dru) s. n., art. tetraédrul; pl. tetraédre