Toate definitiile

TESTIMÓNIU, testimonii, s. n. (Latinism înv.) Mărturie, dovadă; (concr.) act, document doveditor; certificat, adeverință. – Din lat. testimonium.

TESTIMÓNIU s. v. adeverintă, certificat, dovadă, indicaţie, indiciu, mărturie, pildă, probă, semn.

TESTIMÓNIU s.n. (Liv.) Mărturie, dovadă. ♦ (Concr.) Act, document care certifică ceva. [< lat. testimonium].

TESTIMÓNIU s. n. mărturie, dovadă; act, document care certifică ceva. (< lat. testimonium)

*testimóniŭ n. (lat. testimonium). Mărturie. Atestat, certificat.

testimóniu (înv.) [niu pron. niu] s. n., art. testimóniul; pl. testimónii, art. testimóniile (-ni-i-)