Toate definitiile

TERMINÁRE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.

TERMINÁRE s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminat, (pop.) gătare, istovire, mântuire, (înv.) săvârşire. (~ tuturor lucrărilor.) 2. finalizare, isprăvire, încheiere, sfârşire. (~ a unei acţiuni deja începute.) 3. v. lichidare. 4. v. încheiere. 5. v. sfârşit. 6. v. absolvire. 7. v. consumare.

TERMINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfârșire, isprăvire. [< termina].

termináre s. f., g.-d. art. terminắrii; pl. terminắri