Toate definitiile

A TÉMPO loc. adv. (muz.) (revenind) la același tempo (de mai înainte). (< it. a tempo)

TÉMPO s. n. 1. Viteză, iuțeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din it., fr. tempo.

TÉMPO s. 1. (MUZ.) mişcare, (înv.) moviment. 2. cadenţă, ritm. (Merge într-un ~ susţinut.)

A TÉMPO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) În tact, în mișcarea prescrisă. [< it. a tempo].

TÉMPO s.n. 1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală. ♦ Ritm, cadență. 2. (Lingv.) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. // adv. A tempo (muz.; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Art. tempóul. / < it., fr. tempo].

TÉMPO I. s. n. grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență. II. adv. (muz.) a ~ = revenind la mișcarea de la început. (< it., fr. tempo)

témpo s. n., art. témpoul; pl. témpouri

*témpo n. (cuv. it.). Muz. Ritm, cadență, măsura timpuluĭ.

a témpo (it.) loc. adv.