Toate definitiile

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TÉMNIŢĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, puşcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

témniță f., pl. e (vsl. tĭmĭnica și temĭnica, bg. tŭmnica. V. temnic și chĭomb). Închisoare, pușcărie, carceră. Fig. Odaĭe rece și întunecoasă. Odaĭe de ținut baniĭ, tezaur. – Și tevn-.

témniță s. f., g.-d. art. témniței; pl. témnițe

TÉMNIȚĂ, temnițe, s. f. Închisoare, pușcărie. ♦ (Jur.) Temniță grea = pedeapsă privativă de libertate, care se aplica pentru unele infracțiuni calificate crime și care se executa în penitenciare cu regim sever. [Pl. și: temniți] – Din sl. tĩmĩnica.

TÉMNIŢĂ s. 1. v. închisoare. 2. închisoare, ocnă, puşcărie, recluziune. (Condamnat la 5 ani ~.)

TEMNIŢÁ vb. v. aresta, deţine, închide, întemniţa, reţine.

TEMNIȚÁ vb. I. v. întemnița.