Toate definitiile

TELEFONÁ, telefonez, vb. I. Intranz., Tranz. A comunica cu cineva prin intermediul telefonului. ♦ A da un telefon, a chema la telefon. – Din fr. téléphoner.

TELEFONÁ vb. I. intr., tr. A vorbi la telefon cu cineva; a da un telefon cuiva; a chema la telefon. [< fr. téléphoner].

TELEFONÁ vb. intr., tr. a comunica prin telefon. (< fr. téléphoner)

*telefonéz v. tr. (d. telefon). Transmit pin [!] telefon: ĭ-a telefonat vestea, ĭ-a telefonat să vie. V. intr. Mă servesc de telefon.

telefoná (a ~) vb., ind. prez. 3 telefoneáză