Toate definitiile
telál (-li), s. m. – 1. Crainic. – 2. Vînzător ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-bașa, s. m. (înv., șeful telalilor), din tc. telal-bași; telaliță (var. teleliță, teleloaică), s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi); telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.
TELÁL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). 2. (Înv.) Persoană care făcea strigările la un mezat. – Din tc. tellal.
TELÁL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. şi Ban.) râzar. (~ de haine vechi.)
TELÁL s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.
telál m. (turc. tellal, d. ar. dellal, strigător public). Vechĭ. Craĭnic, pristav, strigător public orĭ la mezat. Azĭ. Negustor ambulant de haĭne și obĭecte vechĭ. Mold. Samsar, misit, barușnic agent care duce slugĭ la stăpîn. – Și telar. V. mămular.