Toate definitiile

TEÁNC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk.

TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. şi Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

TEANC s. v. balot.

teánc (-curi), s. n. – Grămadă, morman. Megl. denc. Tc. denk, tenk (Tiktin; Candrea). Diftongarea nu este clară; poate ar trebui considerat teanc ca der. din tencui ca teasc din tescui. – Der. tencui, vb. (a îngrămădi, a împacheta).

teanc (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. denk, tenk, d. pers. denk, strîmt; ngr. téngi, bg. denk). Clit, stofe saŭ hîrtiĭ așezate în regulă unele peste altele, dar nu legate ca´n top orĭ în balot: teancurĭ de haĭne, de cărțĭ, de bumaște. Teancurĭ-teancurĭ, în teancurĭ unele lîngă altele. V. stivă.

teanc s. n., pl. teáncuri