Toate definitiile

TATONÁ, tatonez, vb. I. Tranz. A face încercări prudente în mai multe direcții pentru a cunoaște o situație, a găsi o soluție; a proceda cu nesiguranță, cu ezitare; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Din fr. tâtonner.

TATONÁ vb. 1. (fig.) a dibui, a pipăi, a sonda. (A ~ situaţia.) 2. v. încerca.

TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner.

TATONÁ vb. I. tr. A încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. [< fr. tâtonner].

TATONÁ vb. tr. a încerca cu prudență, cu precauție să cunoști o situație; a dibui, a sonda. ♦ a ~ terenul = a cerceta posibilitățile de reușită într-o întreprindere, într-o acțiune. (< fr. tâtonner)

tatoná (a ~) vb., ind. prez. 3 tatoneáză