Toate definitiile

TARÁF, tarafuri, s. n. 1. Mică formație muzicală (de lăutari), care cântă muzică populară; tacâm (II 2). 2. (Înv.) Gașcă, clică. – Din tc. taraf.

TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. şi reg.) tacâm. (~ de lăutari.)

TARÁF s. v. bandă, cârdăşie, clan, clică, gaşcă, şleahtă.

taráf (-furi), s. n. – 1. (Înv.) Partid, grupare. – 2. Formație de muzică populară și ușoară. – Mr. tarafe „partid”. Tc. taraf (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf „parte”, cf. ngr. ταράφι, alb. taraf.

taráf n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] taraf, parte, partid, partidă, direcțiune; ngr. taráfi, bg. sîrb. taraf). Vechĭ. Partid. Gașcă. Azĭ. Bandă de lăutarĭ.

taráf s. n., pl. taráfuri