Toate definitiile

TACITÚRN, -Ă, taciturni, -e, adj. Care vorbește puțin, tăcut din fire, închis în sine, posac. – Din fr. taciturne, lat. taciturnus.

TACITÚRN adj. v. ursuz.

Taciturn ≠ comunicativ, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreţ

TACITÚRN, -Ă adj. (Liv.) Cu o fire tăcută, tăcut din fire. [Cf. fr. taciturne, it. taciturno, lat. taciturnus].

TACITÚRN, -Ă adj. care vorbește puțin, tăcut din fire. (< fr. taciturne, lat. taciturnus)

*tacitúrn, -ă adj. (lat. taciturnus). Tăcut, mocnit.

tacitúrn adj. m., pl. tacitúrni; f. tacitúrnă, pl. tacitúrne