Toate definitiile

SĂLBĂTICÍ, sălbăticésc, vb. IV. 1. Refl. (Despre animale) A deveni sălbatic. 2. Refl. (Despre plantații, terenuri etc.) A se părăgini. 3. Refl. (Despre locuri, ținuturi) A deveni sălbatic, pustiu, nelocuit, inaccesibil. 4. Refl. (Despre oameni) A cădea în sălbăticie, în primitivism. 5. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină sălbatic, nesociabil, retras, izolat. [Var.: (pop.) sălbătăcí vb. IV] – Din sălbatic.

SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

A sălbătici ≠ a domestici

!sălbăticí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticéște, imperf. 3 sg. se sălbăticeá; conj. prez. 3 să se sălbăticeáscă