Toate definitiile

SĂBLĂZNÍ vb. v. greşi, păcătui.

săblăzní, săblăznésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) abate de la calea morală, a duce sau a cădea în ispită, în păcat; a greși. 2. (refl.) a ejacula, a avea poluție. 3. (refl.) a nu recunoaște ca atare, a (se) necăji.

săblăznésc v. tr. (vsl. sŭ-blazniti. V. blăznesc). Sec. 16-17. Supăr, smintesc. V. refl. Mă supăr: toțĭ vă vețĭ săblăzni de mine în noaptea aceasta (Cor.). Am poluțiunĭ. – Și îmbl- și izbl-.