Toate definitiile

SĂBIOÁRĂ, săbioare, s. f. 1. Săbiuță (1). 2. (Iht.) Sabie (2). 3. (Bot.) Gladiolă, săbiuță (2). [Pr.: -bi-oa-] – Sabie + suf. -ioară.

SĂBIOÁRĂ s. 1. săbiuţă, (reg.) săbiuşcă. (Sabie mică sau ~.) 2. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, sabiţă, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă.

SĂBIOÁRĂ s. v. albişoară, gladiolă, obleţ, săbiuţă, sorean.

săbioáră (-bi-oa-) s. f., g.-d. art. săbioárei; pl. săbioáre

săbioáră și -iúță f., pl. e (dim. d. sabie; sîrb. sabljičica, rus. sábelinik, gladiolus imbricatus). Sabie mică. O plantă cu frunze ca sabia, ca și stînjinelu, din a căruĭ familie și face parte (gladiolus imbricatus). Un pește mic argintiŭ numit și sorean (albúrnus lúcidus). V. și sabiță.