Toate definitiile

SURPRÍNDERE, surprinderi, s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

SURPRÍNDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)

SURPRÍNDERE s. v. surpriză.

SURPRÍNDERE s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].

SURPRÍNDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)

surpríndere s. f., g.-d. art. surprínderii