Dictionar de sinonime

ZĂVÓR s. v. buhai, întinzător, întorcător, leat, slobozitor, şipcă.

ZĂVORÍ vb. v. încuia.

ZĂVORÎ vb. v. aresta, deţine, închide, întem-niţa, reţine.

ZĂVORÂRE s. v. încuiere.

ZĂVORÂT adj. v. încuiat.

ZBÁNCĂ s. v. ventuză.

ZBANGHÍU adj. v. chiorâş, cruciş, drăcos, încrucişat, neastâmpărat, nebun, nebunatic, pieziş, saşiu, sprinţar, strabic, vioi, zăpăcit, zbânţuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

ZBANŢ s. v. ventuză.

ZBÁTE vb. 1. a se zvârcoli. (Peştele se ~ în năvod.) 2. v. smuci. 3. v. zvârcoli. 4. a se frământa, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. şi reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în aşternut.) 5. v. agita. 6. v. învolbura. 7. v. palpita. 8. v. zbuciuma. 9. v. strădui.

ZBÁTERE s. 1. zvârcoleală, zvârcolire, zvârcolitură. (~ peştelui în năvod.) 2. v. agitaţie. 3. v. învolbu-rare. 4. bătaie, v. palpitaţie. 5. v. zbucium. 6. v. stră-danie.

ZBĂTCÍ vb. v. bate, bătători, bătuci, îndesa, presa.

ZBEA vb. v. suge.

ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţuire, zbânţuit, zbânţuitură, zburdare, zburdălnicie.

ZBENGUÍ vb. 1. v. hârjoni. 2. v. zburda.

ZBENGUIÁLĂ s. 1. v. hârjoneală. 2. v. joacă.

ZBENGUÍRE s. v. joacă.

ZBENGUÍT s. v. joacă.

ZBEREGUIÁLĂ s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânţuială, zbânţu-ire, zbânţuit, zbânţuitură, zburdare, zburdălnicie.

ZBICÉR s. v. mutul.

ZBICI s. v. bici, biciuşcă.

ZBICÍ vb. v. usca.

ZBICÍ vb. v. smuci, zbate.

ZBICÍRE s. v. uscare.

ZBICÍT adj. v. uscat.

ZBICIUÍ vb. v. biciui, şfichiui.

ZBICIULÁ vb. v. biciui, clătina, scutura, sfichiui, zgâlţâi, zgudui.

ZBICIÚŞCĂ s. v. biciuşcă, cravaşă.

ZBIERÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a ţipa, a urla, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. mugi.

ZBIERĂTÚRĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget.

ZBIÉRET s. 1. v. strigăt. 2. răcnet, strigăt, ţipăt, urlet, zbierătură, (rar) strigare, strigătură, ţipătură, (înv. şi reg.) răcnitură. (~ de durere.) 3. v. muget.