Dictionar de sinonime

ZEBERÍ vb. v. confisca, lua, sechestra.

ZEBRÁT adj. v. bălţat, dungat, tărcat, vărgat.

ZÉCE s. (reg.) zecer. (A luat un ~ la română.)

ZECÉR s. v. zece.

ZECIMÁL adj., s. 1. adj. decimal. (Sistemul ~.) 2. s. v. basculă.

ZECIUÍ vb. v. decima, dijmui.

ZECIUIÁLĂ s. v. dijmă.

ZECIUÍRE s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.

ZECIUÍT s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.

ZÉFCHIU s. v. agrement, amuzament, dis-tracţie, divertisment, plăcere.

ZEFÍR s. (MET.) adiere, boare, (rar) aură. (~ul mişcă uşor frunzele.)

ZEFLEMEÁ s. 1. v. ironie. 2. v. batjocură.

ZEFLEMISÍ vb. 1. v. ironiza. 2. v. batjocori.

ZEFLEMISÍRE s. 1. ironizare. 2. batjocorire.

ZEFLEMÍST adj. 1. v. ironic. 2. batjocoritor, zefle-mitor, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)

ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic. 2. batjocoritor.

ZEFLÍU adj. v. glumeţ, hazliu, poznaş, vesel.

ZEFT s. v. catran, gudron, smoală.

ZÉGHE s. (reg.) ghebă, (Transilv. şi Ban.) ţundră. (~ purtată de ţărani.)

ZÉGHE s. v. aba, dimie, pănură.

ZÉGRAS s. (BOT.) iarbă-de-mare. (Saltele umplute cu ~.)

ZÉIE s. v. zeiţă.

ZEIÉSC adj. v. ceresc, divin, dumnezeiesc, sfânt.

ZEIFICÁ vb. a deifica, a diviniza, (înv.) a îndumnezei. (A ~ un muritor.)

ZEIFICÁRE s. deificare, divinizare, (înv.) îndumne-zeire. (~ unui muritor.)

ZEIFICÁT adj. deificat, divinizat, (înv.) îndumne-zeit, înzeit. (Pământean ~.)

ZEITÁTE s. (BIS.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la ~ăţi.)

ZEÍŢĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseţii, Afrodita.)

ZEL s. 1. v. perseverenţă. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, râvnă, sârguinţă, străduinţă, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduinţă, osârduire, osârduitură, protimie. (Lucra cu ~.) 4. v. bunăvoinţă.

ZELÓS adj. 1. v. perseverent. 2. v. harnic.