![]() Caută
Traducere
|
Dictionar de sinonimeAŢIPEÁLĂ s. v. aţipire. AŢINTÍT adj. fixat, pironit, ţintit, ţintuit, (rar) sticlit, (înv. şi reg.) stâlpit. (A rămas cu privirea ~.) AŢINTÍ vb. v. aspira, dori, jindui, năzui, ochi, pofti, pretinde, râvni, tinde, ţinti, urmări, visa, viza. AŢINTÍ vb. a fixa, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stâlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii.) ÁŢĂ s. v. frânghie, funie, sfoară. ÁŢĂ s., adv. 1. s. (pl.) v. zdrenţe. 2. adv. v. direct. ATÚNCI adv. (pop.) apoi. (~ ce vrei?) AŢA-ÁPEI s. v. mătasea-broaştei. ATÚ s. (înv., în Mold. şi Bucov.) coz. (~ la jocul de cărţi.) ATROFIÉRE s. v. atrofie. ATROFÍE s. (MED.) atrofiere, degenerare, degeneraţie, degenerescenţă. (~ unui ţesut.) ATROFIÁT adj. (MED.) degenerat, (pop.) uscat, (înv. şi reg.) sec. (O mână ~.) ATROFIÁ vb. (MED.) a degenera, (înv. şi pop.) a seca, a se usca. (I s-a ~ mâna.) ATRÓCE adj. invar. crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, teribil. (O durere ~.) ÁTRIU s. v. auricul. ATRIŢIÚNE s. v. abraziune. ATRIBÚŢIE s. îndatorire, rol, sarcină. (Ce ~ ai în această comisie?) ATRIBÚT s. 1. v. însuşire. 2. v. apelativ. ATRIBÚT s. v. emblemă, epitet, simbol. ATRIBUÍRE s. 1. v. apropriere. 2. v. conferire. 3. v. distribuire. ATRIBUÍ vb. 1. (înv. şi reg.) a socoti. (I-a ~ pe nedrept această afirmaţie.) 2. v. apropria. 3. v. conferi. 4. a da, a distribui, a împărţi, a repartiza. (~ loturi de casă ţăranilor.) ATREPSÍE s. (MED.) (Mold. şi Bucov.) socote (pl.). (~ este o boală de nutriţie a sugarilor.) ATRĂGĂTÓR adj. 1. v. ademenitor. 2. v. seducător. 3. v. atractiv. 4. v. agreabil. 5. v. îmbietor. ATRÁGE vb. 1. v. tenta. 2. v. încânta. ATRACŢIÓS adj. v. atractiv, atrăgător, plăcut. ATRACTÍV adj. atrăgător, plăcut, (rar) atracţios. (Un spectacol ~.) ATRÁCŢIE s. 1. atracţie universală v. gravitaţie, (impr.) gravitate. 2. v. tentaţie. 3. farmec, (rar) prestigiu, (fig.) miraj. (~ unui vis fericit.) 4. aplecare, aplicaţie, aptitudine, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Şi-a demonstrat din plin ~ pentru ...) ATOTVĂZĂTÓR adj. (înv.) preavăzător. (Om ~.) ATOTŢIITÓRUL s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul. ATOTŞTIUTÓR adj. (înv.) preavăzător. (Persoană ~oare.) |