DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~şi.)

DUS adj. v. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.

DÚŞCĂ s. gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

DUŞI s. pl. v. dispoziţie, toane, voie.

DUŞLÁG s. v. dorn, priboli.

DUŞMÁN s., adj. adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâş, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.)

DUŞMĂNÉSC adj. v. duşmănos, inamic, nepri-etenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.

DUŞMĂNÉŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se poartă ~.)

DUŞMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)

DUŞMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

DUŞMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mânios, potrivitor. (O acţiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)

DUŞUMEÁ s. pardoseală, podea, scândură, (pop.) podină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pl.), pomostină. (Doarme pe ~ua goală.)

DU-TE-VÍNO s. (pop.) treapăd. (Era un ~ continuu.)

DÚZĂ s. 1. v. ajutaj. 2. v. filieră.

DVOREÁN s. v. curtean.

DVORÉLNIC s. v. curtean.

DVORÉNIN s. v. curtean.