Dictionar de sinonime

DUS adj. v. ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.

DUS s. v. cărat.

DÚŞCĂ s. gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilv.) scopot. (O ~ de vin.)

DUŞLÁG s. v. dorn, priboli.

DUŞI s. pl. v. dispoziţie, toane, voie.

DUŞMÁN s., adj. adversar, inamic, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâş, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.)

DUŞMĂNÉŞTE adv. (înv.) vrăjmăşeşte. (Se poartă ~.)

DUŞMĂNÉSC adj. v. duşmănos, inamic, nepri-etenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.

DUŞMĂNÍ vb. a se învrăjbi, a (se) urî, a (se) vrăjmăşi, (pop.) a (se) înduşmăni, (înv. şi reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (Se ~ de moarte.)

DUŞMĂNÍE s. animozitate, discordie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie, (livr.) inimiciţie, (înv. şi pop.) price, (pop. şi fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. şi reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scârbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urâciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblânzită între voi?)

DUŞUMEÁ s. pardoseală, podea, scândură, (pop.) podină, (Ban. şi Transilv.) pod, (Ban.) vatră, (înv.) planşete (pl.), pomostină. (Doarme pe ~ua goală.)

DUŞMĂNÓS adj. 1. inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş, (pop.) pizmaş, pizmuitor, vrăjmăşesc, (înv. şi reg.) pizmătar, pizmătareţ, (reg.) vrăjmăşos, (înv.) duşmănesc, mânios, potrivitor. (O acţiune ~oasă.) 2. advers, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziş. (O privire ~oasă.) 3. v. răzbunător. 4. ostil, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~oase.)

DÚZĂ s. 1. v. ajutaj. 2. v. filieră.

DVORÉNIN s. v. curtean.

DU-TE-VÍNO s. (pop.) treapăd. (Era un ~ continuu.)

DVORÉLNIC s. v. curtean.

DVOREÁN s. v. curtean.