Dictionar de sinonime
DUNGÁT adj. 1. v. vărgat. 2. v. reiat.
DÚNGĂ s. 1. linie, vargă, (pop.) vârstă, (reg.) şar, (prin Ban. şi Transilv.) şargă, (Mold. şi Bucov.) vârcă. (O ţesătură cu ~i.) 2. brâu, (pop.) vârstă. (Casa avea o ~ albastră.) 3. linie, (Transilv. şi Ban.) ştraif. (A tras o ~ pe peretele zugrăvit.) 4. nervură, striaţie, vână. (Marmură cu ~i.) 5. v. rază. 6. v. muchie. 7. coastă. 8. v. rid.
DÚO s. v. duet.
DUNGULÍŢĂ s. (rar) dunguţă, (pop.) vărguliţă, vărguţă. (O ţesătură cu ~e.)
DUNGĂŢEÁ s. (BOT.; Tetragonolobus purpureus) (reg.) nohot.
DUPÁC s. v. brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură.
DÚPĂ prep., adv. 1. prep. (local) dinapoia, dindărătul, înapoia, îndărătul. (~ casă se află ...) 2. prep. (temporal) cu, de. (Zi ~ zi.) 3. prep. (temporal) peste. (S-a întors ~ un ceas.) 4. adv. (modal) conform, potrivit. (A lucrat ~ plan.) 5. prep. (cauzal) pentru. (Varsă lacrimi ~ copilul pierdut.) 6. prep. (instrumental) prin, printru. (Predă o limbă ~ o anumită metodă.) 7. prep. (indică o relaţie de rudenie) dinspre, (înv.) despre. (Văr ~ mamă.) 8. prep. apud. (Coresi, ~ apud Iorga.)
DUPĂÍ vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.
DUNGÚŢĂ s. v. dunguliţă.
DUPĂCÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
DUPĂITÚRĂ s. v. tropăială, tropăit, tropăi-tură, tropot.
DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
DUPLICÁ vb. v. dubla, îndoi.
DUPĂÍT s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.
DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)
DUPURÓS adj. v. ciufulit, deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit.
DUR adj. 1. v. tare. 2. agresiv, bătăios, brutal, coleric, impulsiv, iute, nestăpânit, violent, (fam. fig.) belicos. (Un om, un temperament ~.)
DUPLICITÁTE s. v. ipocrizie.
DUPURLUÍ vb. v. jumuli.
DUR adj. v. câinesc, drastic, greu, răstit, ridicat, sever, tare.
DUR adj. v. major.
DUR adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
DURÁ vb. 1. v. dăinui. 2. v. menţine. 3. a ţine. (Spectacolul ~ două ore.) 4. a se păstra, a rezista, a ţine. (O încălţăminte care ~ mult.)
DURÁ vb. v. construi.
DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreţ, ţeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, ţiitor. (Ghete ~; o construcţie ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
DURĂÍ vb. v. hurui.
DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.
DURÁRE s. v. construire.
DURABILITÁTE s. 1. rezistenţă, soliditate, tărie, trăinicie, (înv. şi reg.) statornicie, (înv.) nestrămu-tare. (~ unui material.) 2. v. viabilitate. 3. v. per-sistenţă.
DÚRĂ s. v. rotiţă.