Dictionar de sinonime

DUMBRĂVEÁNCĂ s. (ORNIT.; Coracias garrulus) (reg.) căcău, cioară-pucioasă, corb-albastru.

DUMBRÁVNIC s. v. cânepioară.

DUMERÍ vb. 1. a înţelege, a se lămuri, a pricepe, a şti, (reg.) a se nădăi, (fâg.) a se trezi. (Tot nu te-ai ~ ce-am vrut să-ţi spun?) 2. v. lămuri.

DUMERÍRE s. v. lămurire.

DUMERÍT adj. v. clarificat.

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.

DUMÉSNIC adj. v. domestic.

DUMICÁ vb. v. amesteca, ciopârţi, mesteca, sfârteca, sfâşia.

DUMESNICÍRE s. v. domesticire, îmblânzire.

DUMESNICÍT adj. v. domesticit, îmblânzit.

DUMICÁT s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.

DUMINICA FLORÍILOR s. (BIS.) florii (pl.), (reg.) duminica vlăstarilor, staurile florii (pl.).

DUMITRÍŢĂ s. v. crizantemă.

DUMINECEÁ s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) dreţe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

DUMITRÁŞ s. v. săpunele.

DUMNEASÁ pron. v. dânsul, dumnealui, el.

DUMINICA VLĂSTÁRILOR s. v. duminica floriilor, florii.

DUMNEATÁ pron. v. tu.

DUMNEAVOÁSTRĂ pron. 1. v. voi. 2. v. tu.

DUMNEAÉI pron. v. ea.

DUMNEALÚI pron. v. el.

DUMNEZEIÉŞTE adv. v. minunat, splendid, superb.

DUMNEZEÍRE s. (BIS.) 1. v. Dumnezeu. 2. v. cer.

DUMNEZÉIE s. v. zeiţă.

DUMNEZEIÉSC adj. (BIS.) 1. v. divin. 2. v. provi-denţial.

DUMNEZEIÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.

DUMNEZEOÁICĂ s. v. zeiţă.

DUMNEZÉU s. (BIS.) 1. atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preabunul (art.), preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. şi pop.) pronie, (pop.) sfântul (art.), sântul (art.), (înv.) atotţiitorul (art.), tvoreţ, zeu. 2. v. zeu.

DUNGÁ vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

DUNĂREÁN adj. danubian. (Regiunea ~.)