Dictionar de sinonime
DUDUÍ vb. 1. v. cutremura. 2. v. bubui. 3. a vui, (rar) a vâjâi. (Focul ~ în sobă.)
DUDÚIE s. v. domnişoară.
DUDUÍT s. 1. v. cutremurare. 2. v. bubuitură. 3. v. hu-ruitură.
DUDUÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îmboldi, îndemna, îndepărta.
DUGHEÁNĂ s. (Transilv.) boltă. (Vinde într-o ~.)
DUÉL s. (rusism înv.) poedinoc. (L-a provocat la ~.)
DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O ~ puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. şi reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.) 3. duduit, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, (reg.) durăt, hurduitură, (Mold.) durduit. (~ unui vehicul pe o stradă pietruită.)
DUGHENGÍU s. v. prăvăliaş.
DUÉT s. (MUZ.) duo. (Un ~ celebru dintr-o operă.)
DUGLÁN adj., s. v. indolent, leneş, puturos, trândav, trântor.
DUGHÍE s. (BOT.) 1. (Setaria italica) (reg.) mohor, părâng. 2. (Setaria verticillata) mohor, mei-pă-săresc, (reg.) bursoacă.
DUGHEÁNĂ s. v. magazin, prăvălie.
DÚGLIŞ adj., s. v. indolent, leneş, puturos, trândav, trântor.
DUGÓS adj. v. insociabil, încăpăţânat, îndă-rătnic, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomo-rât, recalcitrant, refractar, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz.
DUHLÍ vb. v. duhni, mirosi, puţi.
DUH s. 1. v. fantomă. 2. (BIS.) spirit. (Sfântul ~.) 3. v. spirit. 4. v. haz.
DUH s. v. apucătură, calcul, caracter, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, fire, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, maniere, miasmă, minte, moravuri, natură, năravuri, obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, suflare, temperament.
DUHĂNÍ vb. v. fuma.
DUHÁN s. v. tutun.
DUHOÁRE s. v. putoare.
DUHNÍ vb. v. puţi.
DUHOVNICÉSC adj. (BIS.) 1. bisericesc, religios, spiritual, sufletesc. (Păstor ~.) 2. preoţesc, (pop.) popesc. (Cinul ~.)
DUHÓVNIC s. v. cleric.
DUHOVNICÍ vb. v. mărturisi, spovedi.
DUHORÍ vb. v. duhni, mirosi, puţi.
DUHÓVNIC s. v. confesor.
DUIÚM s. v. mulţime.
DUIOŞÍE s. 1. v. înduioşare. 2. v. melancolie. 3. v. tristeţe.
DUIÓS adj. 1. v. înduioşător. 2. v. afectuos. 3. v. trist. 4. îndurerat, întristat, trist. (Se confesa cu un glas ~.)
DUL s. v. ganglion.