Dictionar de sinonime
AGĂŢĂTÓR adj. căţărător, suitor, urcător. (Plan-tă ~.)
AGĂŢÁT s. v. agăţare.
AGĂŢĂTOÁRE s. atârnătoare, gaică, (pop.) aninătoare. (~ unei haine.)
AGĂŢÁT adj. atârnat, spânzurat, suspendat, (pop.) aninat. (Obiecte ~ şi obiecte libere.)
AGĂŢÁRE s. 1. agăţat, atârnare, atârnat, prindere, prins, spânzurare, spânzurat, suspendare, (livr.) acroşaj, acroşare, (pop.) aninare, aninat. (~ unui obiect în cui.) 2. v. fixare.
AGĂŢÁ vb. v. acosta, crampona.
AGÁVĂ s. (BOT.; Agave americana) (pop.) limbă.
AGĂRLÂC s. v. bagaj.
AGĂŢÁ vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.
AGASÁT adj. v. enervat.
AGASÁRE s. v. enervare.
AGASÁNT adj. v. enervant.
AGASÁ vb. v. enerva.
AGARINÉSC adj. v. necredincios, păgân.
AGAREÁN s. v. mahomedan, musulman, necredincios, păgân.
AGAR-AGÁR s. v. geloză.
AGALMATOLÍT s. v. pirofilit.
AGÁLE adv. alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, uşurel, (pop. şi fam.) iavaş, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) câtingan. (Merge ~.)
AGALACTIE CONTAGIOÁSĂ s. (MED. VET.) (pop.) răsfug. (~ atinge oile şi caprele.)
AFURISÍRE s. v. excomunicare.
AFURISÍT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. şi pop.) pustiu, (pop. şi fam.) pârdalnic, (pop.) împeliţat, jurat, (înv. şi reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el !)
AFURISÍ vb. 1. v. excomunica. 2. v. blestema.
AFURISÉNIE s. v. excomunicare.
AFUNZÍME s. v. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie, profunzime, străfund.
AFUNDÍŞ s. v. adânc, adâncime, afund, fund, măruntaie, profunzime, străfund.
AFUNDĂTÚRĂ s. v. ponor, râpă, văgăună.
AFUNDÁRE s. adâncire, cufundare, înfundare, scufundare. (~ picioarelor în zăpadă.)
AFUNDÁ vb. 1. a (se) adânci, a (se) cufunda, a (se) înfunda, a (se) scufunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 2. v. cufunda. 3. v. înfunda. 4. a(-şi) cufunda, a(-şi) înfunda, (fig.) a(-şi) îngropa. (Îşi ~ fruntea în palme.)
AFUMĂTORÍE s. v. afumătoare.
AFÚND adj., s. 1. adj. v. adânc. 2. s. v. adânc. 3. s. adânc, adâncime, fund, măruntaie (pl.), profunzime, străfund, (reg.) afundiş, afunzime, (fig.) baiere (pl.), (înv. fig.) maţe (pl.). (În ~ul pământului.)