Dictionar de sinonime

DÂNSELE s. pl. art. v. iele.

DÂNSUL pron. v. el.

DÂMB s. (GEOGR.) înălţime, ridicătură, (rar) înălţătură, (reg.) dâlmă. (Înaintea dealului se află un ~.)

DÂLMĂ s. v. dâmb, înălţime, ridicătură.

DÂRDÂÍ vb. 1. v. tremura. 2. v. clănţăni. 3. v. cutre-mura.

DÂRDÁLĂ s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbă-reţ.

DÂRDÁLĂ s. v. amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare.

DÂNSUL s. art. v. bărbat, soţ.

DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) şarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.

DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit.

DÂRDÂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecă-rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăi-făsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăn-cănit, vorbăraie, vorbărie.

DÂRDÂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăi-făsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăn-cănit, vorbăraie, vorbărie.

DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit.

DÂRÂÍ vb. v. zgâria.

DÂRJÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, coadă, măciucă, mâner, par, prăjină.

DÂRDORĂ s. v. toi, zor.

DÂRMÓZ s. v. coacăză.

DÂRLOÁGĂ s. v. gloabă, mârţoagă.

DÂRMOIÁ vb. v. cerne, da.

DO s. (MUZ.) (înv.) ut. (Nota ~.)

DÂRMOTÍN s. v. osul-iepurelui.

DÂRZÉNIE s. v. mândrie, semeţie.

DÂRZÍE s. v. bărbăţie, bravură, curaj, cutezanţă, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeţie, temeritate.

DÂRZÉNIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverşunare. (~ unei dispute sportive.)

DÂRZ adj. v. mândru, semeţ, ţanţoş.

DÂRVÁLĂ s. v. corvoadă.

DÂRZ adj. 1. v. curajos. 2. v. hotărât. 3. v. tenace. 4. v. disputat.

DÂRSTĂ s. v. piuă.

DÂRSTÁR s. v. piuar.