Dictionar de sinonime

DOMICILIÁ vb. v. locui.

DOMICILIÉRE s. locuire, şedere. (~ lui acolo n-a durat mult.)

DOMINÁŢIE s. 1. v. autoritate. 2. control. 3. domnie, putere, stăpânire. (~ banului.)

DOMINÁ vb. 1. v. stăpâni. 2. v. controla. 3. v. sub-juga. 4. v. învinge. 5. a se abţine, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni. (Nu s-a putut ~ să nu-i spună.) 6. v. absorbi. 7. v. pre-domina.

DOMINÁRE s. 1. v. autoritate. 2. v. predominare.

DOMN s. 1. cucon, (înv. şi fam.) musiu, (grecism înv.) chir, (italienism înv.) signor. (Ce mai faci, ~ule?) 2. v. domnitor. 3. (art.; n. pr.) v. Dumnezeu.

DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.

DOMNÉSC adj. (IST.) voievodal, (înv.) gospod, stăpânesc, vlădicesc. (Palatul ~; sceptru ~.)

DOMN s. v. bărbat, orăşean, soţ, târgoveţ.

DOMNÉŞTE adv. (fig.) boiereşte. (A dus-o ~ acolo.)

DOMNÍE s. 1. (IST.) cârmuire, conducere, diriguire, guvernare, stăpânire, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ ţării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. (IST.) (fig.) coroană, scaun, sceptru, tron. (Şi-a pierdut ~ în anul ...) 3. v. dominaţie. 4. v. mărie.

DOMNÍ vb. (IST.) a cârmui, a conduce, a dirigui, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a ~ cu glorie în Moldova.)

DOMNIŞOÁRĂ s. v. sticlete.

DOMNIŞÓR s. coconaş.

DOMNIŞOÁRĂ s. duduie, (Mold. şi Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.

DOMNIŞÓR s. v. botros, grangur, piţigoi, sticlete.

DOMNITÓR s. (IST.) cârmuitor, conducător, domn, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. şi pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ştefan, marele ~ al Moldovei.)

DOMNÍŢĂ s. (IST.) principesă, prinţesă, (reg.) prinţă, prinţoaică.

DOMNÚŢ s. v. sticlete.

DOMÓL adj. v. căldicel, căldişor, călduţ, încropit.

DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) tempera. (Şi-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminţi. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.

DOMÓL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. încet, lent, lin, liniştit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mişcări ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. blând. 5. adj. v. încet. 6. adj. calm, liniştit, molcom, netulburat, paşnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~oală.) 7. adj. v. uşor. 8. adj. v. lin.

DOMOLÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. v. calmare. 5. v. stru-nire. 6. v. atenuare.

DOMOLÍT adj. 1. v. atenuat. 2. încetinit, liniştit, potolit. (Fugă ~.) 3. v. calmat. 4. v. calm. 5. v. cum-pătat. 6. v. strunit. 7. v. diminuat.

DONÁ vb. a da, a dărui, (înv.) a dănui. (A ~ un bun azilului.)

DONÁRE s. donaţie. (~ unui bun.)

DONATÓR s. (înv.) dănuitor. (~ul unui bun.)

DONÁŢIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. şi pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruinţă, hărăzire, oboroc. (Donaţie făcută unei biserici.)

DONDĂNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodo-găní, bolborosi, bombăni, boscorodi, cicăli, dăscăli, flecări, gângăvi, în-druga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura, pălăvrăgi, plictisi, sâcâi, sporovăi, trăncăni.

DONICIOÁRĂ s. cofiţă, (reg.) cofăiel, cofaieş. (O ~ cu apă.)