Dictionar de sinonime
DISPÉRSIE s. v. împrăştiere.
DISPERSÓR s. v. aspersor.
DISPERSÁRE s. v. împrăştiere.
DISPERSÁT adj. v. împrăştiat.
DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunţa. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.
DISPÉNSĂ s. v. scutire.
DISPERSÁ vb. v. împrăştia.
DISPĂRÚT adj., s. 1. adj., s. v. mort. 2. adj. v. trecut.
DISPĂREÁ vb. 1. a pieri, (fig.) a o şterge, (fam. fig.) a se dizolva, a se eclipsa, a se evapora, a se volatiliza. (Răufăcătorul a ~ fără urmă.) 2. a se pierde, a pieri, (reg.) a se prăpădi, (fig.) a se mistui, a se scufunda. (A ~ în noapte.) 3. a fugi, (pop.) a lipsi, (fig.) a o şterge. (~ din faţa mea!) 4. v. muri. 5. v. apune. 6. v. risipi. 7. v. înceta. 8. v. înceta. 9. a se stinge. (Zâmbetul i-a ~.) 10. v. pieri.
DISPONIBILIZÁRE s. v. concediere.
DISPOZITÍV s. (TEHN.) mecanism, (înv. şi reg.) meşteşug. (Un ~ ingenios de stropit.)
DISPONÍBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În limita locurilor ~.) 2. adj. v. vacant.
DISPOZÍŢIE s. 1. (JUR.) normă, prescripţie, prevedere, (înv. şi reg.) rost, (înv.) prescript. (Care sunt ~ în vigoare?) 2. v. clauză. 3. hotărâre, ordin, poruncă, (pop.) porunceală, (înv.) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism înv.) pricaz. (A emis o ~ scrisă.) 4. v. consemn. 5. situaţie, stare. (În ce ~ sufletească se află?) 6. toane (pl.), voie, (reg.) duşi (pl.). (~ bună sau rea a cuiva.) 7. v. poftă. 8. v. tendinţă.
DISPROPÓRŢIE s. 1. neconcordanţă, nepotrivire. (~ între elementele unui ansamblu.) 2. v. inega-litate.
DISPROPORŢIONÁT adj. v. inegal.
DISPREŢUÍ vb. a desconsidera, a nesocoti, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îl ~?; nu ~ ceea ce ţi se oferă.)
DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)
DISPRÉŢ s. desconsiderare, desconsideraţie, (înv.) defăimare. (Ce este acest ~ faţă de el?)
DISPREŢUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. pe-iorativ.
DISPREŢUÍT adj. desconsiderat. (O persoană ~.)
DISPUTÁT adj. aprig, dârz, îndârjit, înverşunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.)
DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.
DISPUTÁRE s. desfăşurare. (~ unui meci de baraj.)
DISPUTÁ vb. a se desfăşura, a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giuleşti.)
DISPÚNERE s. v. alcătuire.
DISPÚTĂ s. 1. v. controversă. 2. v. neînţelegere. 3. v. meci.
DISTÁNT adj. neprietenos, nesociabil, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)
DISTANŢÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detaşa. 3. v. spaţia.
DISTANŢÁRE s. 1. v. îndepărtare. 2. v. spaţiere.
DISTANŢÁT adj. 1. depărtat, rar. (Rânduri ~.) 2. v. spaţiat.