Dictionar de sinonime

DISGRAVIDÍE s. v. gestoză.

DISFUNCŢIONALITÁTE s. v. defectare, defecţiune, dereglare.

DISFAZÍE s. v. afazie.

DISFONÍE s. v. răguşeală.

DISIDÉNŢĂ s. v. sciziune.

DISIMILÁRE s. (FON.) disimilaţie.

DISIMÉTRIC adj. asimetric, nesimetric. (Trăsă-turi ~.)

DISIMETRÍE s. v. asimetrie.

DISIMULÁ vb. v. ascunde.

DISIMULÁRE s. (fig.) camuflare, deghizare, mascare. (~ a adevărului.)

DISIMILÁŢIE s. v. disimilare.

DISJUNCTÍV adj. (rar) disjunct. (Raport ~.)

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)

DISJÚNCT adj. v. disjunctiv.

DISLOCÁRE s. 1. desprindere. (~ unei bucăţi de stâncă.) 2. v. luxaţie. 3. (FIZ.) dezlocuire. (~ a unui lichid.) 4. v. strămutare.

DISJÚNGE vb. v. disocia.

DISLOCÁ vb. 1. a (se) desprinde. (S-a ~ o bucată de stâncă.) 2. v. luxa. 3. (FIZ.) a dezlocui. (~ un lichid.) 4. v. strămuta.

DISLOCÁT adj. 1. desprins. (Stâncă ~.) 2. v. luxat. 3. (FIZ.) dezlocuit. (Un lichid ~.) 4. v. strămutat.

DISOCIÁŢIE s. v. disociere.

DISOCIÁ vb. a disjunge. (A ~ un aspect al problemei.)

DISOCIÉRE s. disociaţie. (O ~ necesară.)

DISONÁNŢĂ s. v. nepotrivire.

DISONÁNT adj. v. nearmonios.

DISPARÁT adj. 1. v. răzleţ. 2. descompletat, desperecheat, stingher. (Un pantof ~.)

DISPARÍŢIE s. 1. pieire, (fam. fig.) evaporare, volatilizare. (~ cuiva fără urmă.) 2. v. moarte. 3. (fig.) moarte. (ă vegetaţiei în timpul iernii.) 4. cădere, suprimare, (înv.) supresiune. (~ vocalelor finale.) 5. v. încetare. 6. încetare, tre-cere. (~ durerii.)

DISPONIBILIZÁ vb. v. concedia.

DISPNÉE s. v. înecăciune.

DISPLĂCÚT adj. v. neplăcut.

DISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)

DISPLÁY s. v. terminal.