Dictionar de sinonime
TOCĂNĂU s. v. făcăleţ.
TOCĂNÉR s. v. făcăleţ.
TOCĂNÍ vb. v. bate, bocăni, bodogăni, cicăli, ciocăni, dăscăli, jegoşi, mărunţi, mânji, murdări, păta, plictisi, pocăni, sâcâi, toca.
TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă-nire, ciocănit, ciocănitură.
TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă-nire, ciocănit, ciocănitură.
TOCĂNITÓR s. v. fund, tocător.
TOCÍ vb. v. ascuţi, bucheri.
TOCĂNÍŢĂ s. v. orbete.
TOCĂTÓR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) şişcă. (~ de nutreţ.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)
TOCĂNITOÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie.
TOCEÁLĂ s. v. buchereală, buchiseală.
TOCÍ vb. 1. a se ştirbi. (Cuţitul s-a ~.) 2. a (se) scâlcia. (I s-au ~ tocurile.) 3. a (se) roade, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 4. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) roade, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au ~ de tot.)
TOCILÁR s. v. bucher.
TOCILÁR s. (rar) ascuţitor, (reg.) tocitor, (Ban., Transilv. şi Bucov.) şlaifăr. (~ul ascute cuţitele.)
TOCÍRE s. 1. ştirbire. (~ tăişului unui cuţit.) 2. scâlciere. (~ tocului de la pantofi.) 3. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor cuiva.)
TOCÍT adj. 1. ştirb, ştirbit. (Cuţit ~.) 2. scâlciat. (Tocuri ~.) 3. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, uzat. (Haine ~.)
TOCMÁC s. v. mai.
TOCITÓR s. v. tocilar.
TOCITOÁRE s. v. cadă, zăcătoare.
TOCÍT adj. v. banalizat, stereotip, stereo-tipic.
TÓCMAI adj. v. drept, neted, plan, plat, şes.
TÓCMAI adv. 1. chiar, exact, întocmai, (înv. şi pop.) săvai, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) aşaşi. (~ aşa s-a întâmplat.) 2. chiar, drept, exact, întocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (înv. şi reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (înv., în Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Îl nimereşte ~ în frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ bună de mâncat.) 4. chiar, îndeosebi, (înv. şi pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, încă. (~ de anul trecut trebuia să ...) 6. chiar, (prin Ban. şi Transilv.) baş. (Nu s-a întâmplat ~ de multă vreme.) 7. (pop.) hăt, taman, (prin Olt.) tomite. (~ în Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ în zori.) 9. prea. (Nici ~ tânără, nici ~ bătrână.)
TÓCMAI adv. v. absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai.
TOCMÁGI s. pl. v. tăiţei.
TOCMĂGÉL s. (BOT.; Clavaria crispula) (reg.) opintici (pl.), barba-caprei, burete-creţ.
TÓCMĂ s. v. înţelegere, învoială, logodnă, târg, târguială, tocmeală.
TOCMĂGÉL s. v. creasta-cocoşului, rămurele.
TOCMEÁLĂ s. târg, târguială, (rar) precupeţire, (reg.) tocmă. (~ a ţinut mult.)
TOCMEÁLĂ s. v. acord, aranjament, aşeză-mânt, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, ciclu, clauză, combinaţie condiţie, contract, convenţie, creare, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, datină, dispoziţie, facere, fel, fundaţie, instituţie, intri-gă, înţelegere, înţelepciune, înţeles, învoială, învoire, judecată, legământ, logodnă, maşinaţie, măsură, menstru-aţie, minte, moderaţie, normă, obicei, ordine, organizare, orânduială, pact, period, peţire, peţit, precept, prevedere, principiu, punct, raţiune, regulă, rân-duială, rost, semnificaţie, sens, soco-teală, socotinţă, stipulare, stipulaţie, tact, termen, testament, tâlc, tradiţie, tranzacţie, uneltire, unitate, uz, uzanţă, zidire .
TOCMÍ vb. 1. a se târgui, (înv. şi pop.) a se negustori, a se neguţa, (pop.) a se pogodi, a se precupeţi, (reg.) a se ogodi, (prin Transilv.) a (se) răzbate. (S-a ~ cu negustorul.) 2. v. angaja.