Dictionar de sinonime

MERINDĂRÍŢĂ s. v. merindare.

MERÍNDE s. pl. v. aliment, hrană, mâncare.

MERIŞÓR s. (BOT.) 1. (Vaccinium vitis-idaea) smirdar, coacăz-de-munte, (reg.) coacăză, cocăzar. 2. (Pyrola secunda) brăbănoc, perişor, (reg.) verdeaţa-iernii.

MÉRIT s. v. valoare.

MERIŞÓR s. v. brăbănoi, cimişir, ghimpe, rozmarin-de-munte, saschiu, scoruş, smirdar, sunătoare.

MERITÁ vb. 1. (înv.) a învrednici, a meritarisi. (~ laudele noastre.) 2. v. face. 3. a i se cuveni. (~ o bătaie!)

MERITÁLĂ s. v. internod.

MERITARISÍ vb. v. merita.

MERITÓRIU adj. 1. lăudabil, meritos. (O iniţiativă ~.) 2. meritos, valoros. (Lucrare ~.)

MERITÁT adj. cuvenit, (înv.) cuviincios. (A primit răsplata ~.)

MERITÓS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.

MERÍZĂ s. v. stanişte.

MERIZÍŞ s. v. stanişte.

MERIZĂTOÁRE s. v. stanişte.

MERIZÍŞTE s. v. stanişte.

MERIZÍŞTINĂ s. v. stanişte.

MERIZÍU s. v. miazăzi, sud.

MERÓP s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

MERS s. 1. deplasare, mergere, mişcare. (~ul lui prin grădină.) 2. circulaţie, umblet, (pop.) purtare. (O potecă formată prin ~ul oamenilor.) 3. călcătură, mişcare, pas, păşit, umblet, (rar) mersătură, (înv. şi pop.) mersură. (Are un ~ săltăreţ.) 4. v. plecare. 5. v. evoluţie. 6. mers-înainte v. progres. 7. funcţionare. (~ul unui ceasornic.)

MERMÉR s. v. stuc.

MERS s. v. curgere.

MERIZÚŞ s. v. stanişte.

MERSĂTÚRĂ s. v. călcătură, mers, mişcare, pas, păşit, umblet.

MERZLÓTĂ s. (GEOGR.) mollisol. (~ din regiunea polară.)

MERTÍC s. v. porţie, raţie.

MERSÚRĂ s. v. călcătură, mers, mişcare, pas, păşit, umblet.

MERSÍNĂ s. v. scoruş.

MERSÍ interj. v. mulţumesc.

MESAGÉR s. 1. v. crainic. 2. v. curier. 3. v. delegat.

MESÁJ s. 1. v. comunicare. 2. v. ştire. 3. înţeles, semnificaţie, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (~ adânc al unei poezii.)