Dictionar de sinonime
MEHÉNGHI adj. v. abil, deştept, dibaci, glumeţ, hazliu, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, poznaş, priceput, şiret, şmecher, vesel, viclean.
MEI-LÚNG s. v. iarba-cănăraşului.
MEHTÚP s. v. adresă.
MEI s. (BOT.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. şi Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă ~ la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Litho-spermum officinale) (reg.) mărgeluşă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.
MEHLÉM s. v. alifie, cremă, pomadă, un-guent.
MEI SĂLBÁTIC s. v. meişor.
MEI-PĂDURÉŢ s. v. meişor.
MEI-PĂSĂRÉSC s. v. mohor.
MEIÓZĂ s. (BIOL.) diviziune reducţională.
MEÍŞTE s. (reg.) mălăişte, (Mold., Transilv. şi Maram.) mălaie (pl.). (Lanul de mei se cheamă ~.)
MEI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.
MEIŞÓR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pă-dureţ, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roşu.
MEIUL-CANÁRILOR s. v. iarba-cănăraşului.
MEJDÁŞ adj. v. învecinat, limitrof, mărginaş, vecin.
MÉJDĂ s. v. hat, hotar, răzor.
MELANCÓLIC adj. 1. trist, (înv.) melanholicos. (Om ~; privire ~.) 2. v. elegiac. 3. posomorât, trist. (O noapte ~.)
MÉJDINĂ s. v. hat, hotar, ogor, pârloagă, răzor.
MELANTERÍT s. v. sulfat feros.
MELANCOLÍE s. 1. tristeţe, (englezism) spleen. (~ cuiva.) 2. duioşie. (O ~ de neînvins pentru vremurile copilăriei.)
MELANHOLICÓS adj. v. melancolic, trist.
MELC s. 1. (ZOOL.) gasteropod, gastropod, (pop.) bourel, culbec, (reg.) babiţă, (în jocurile de copii) codobelc. 2. (ZOOL.) melc fără casă v. limax. 3. melc membranos v. cohlee. 4. melcul lui Pascal v. cardioidă.
MELÁNJ s. v. amestec, combinaţie.
MELC s. v. maia.
MELCÁT adj. v. ciut, spiralat.
MELCI s. v. orbită.
MELEÁJĂ s. v. gloabă, mârţoagă.
MELEÁG s. 1. v. loc. 2. plai, regiune, ţinut. (Pe ~urile natale.)
MELEÁG s. v. apropiere, împrejurime, jur, preajmă, vecinătate.
MELEGÁR s. v. gloabă, mârţoagă, pătul, răsadniţă.
MELEÁN s. v. fecior, flăcău, tânăr.