Dictionar de sinonime

MESÁLĂ s. v. faţă de masă.

MESÁNICĂ s. v. faţă de masă.

MESÁPI s. pl. (IST.) iapigi (pl.).

MÉSĂ s. v. misă.

MESÁŞ s. v. mesean.

MÉSĂ s. v. liturghie.

MESCHÍN adj. 1. (fig.) mic. (Om ~ la suflet.) 2. (fig.) îngust, limitat, mărginit, obtuz, redus, strâmt. (Un spirit ~.) 3. v. egoist. 4. banal, mărunt, neînsemnat. (Interese ~.)

MESCHÍN adj. v. sărăcăcios, umil.

MESCHINĂRÍE s. (fig.) îngustime, micime. (~ spiritului cuiva.)

MESCHÍN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

MESCIOÁRĂ s. măsuţă, (reg.) mesişoară.

MESEÁN s. (pop.) meselnic, (reg.) mesaş. (~ la un praznic.)

MESCHINĂRÍE s. v. avariţie, calicenie, calicie, zgârcenie.

MESELÉU s. v. bidinea.

MÉSEL s. v. pahar.

MESELÍ vb. v. spoi, vărui.

MESELEUÁŞ s. v. pensulă.

MESÉRCIU s. v. măcelar.

MESÉLNIC s. v. mesean.

MESERÍE s. v. atelier.

MESERĂTÁTE s. v. lipsă, mizerie, nefericire, nenoroc, nenorocire, nevoie, sărăcie.

MESERÍE s. 1. meşteşug, (înv. şi reg.) meşterie, (reg.) breaslă, (prin Ban.) măistorie, (Ban.) zănat. (A intrat la ~.) 2. v. ocupaţie.

MESERÍ vb. v. calici, ruina, sărăci, scăpăta.

MESERIÁŞ s. meşteşugar, (franţuzism) artizan, (înv. şi pop.) meşter, (înv.) meşteşugareţ, meşteşugaş. (Un ~ priceput.)

MESEREÁRE s. v. îndurare, milă, milosti-vire.

MESÍ vb. v. benchetui, chefui, petrece, prăznui.

MESÉRNIŢĂ s. v. masacru, măcel, măcelărie.

MESÍA s. art. v. Hristos.

MESERIEŞÉSC adj. v. meşteşugăresc.

MESIŞOÁRĂ s. v. măsuţă, mescioară.