Dictionar de sinonime

OBLICITÁTE s. (înv.) piezişitate. (~ unui obiect.)

OBLICÍRE s. v. condamnare, osândire, pe-depsire.

OBLIGÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a forţa, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. reduce. 6. v. îndatora. 7. v. angaja.

OBLIGÁRE s. v. constrângere.

OBLIGÁT adj. 1. v. dator. 2. îndatorat, recunos-cător, (înv.) mulţumitor. (Îţi rămân ~ pentru serviciul făcut.)

OBLIGATÓRIU adj., adv. 1. adj. v. neapărat. 2. adv. v. indispensabil. 3. adv. v. morţiş.

OBLIGÁŢIE s. 1. datorie, îndatorire, însărcinare, sarcină, (înv.) dator, datorinţă, îndatorinţă. (~ ta este să rezolvi problema.) 2. v. oficiu. 3. an-gajament, îndatorire, sarcină, (pop.) legătură. (~ ta faţă de el este ...) 4. îndatorire, răspundere. (Are multe ~.) 5. datorie, îndatorire, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră concepţie.) 6. v. cerinţă.

ÓBLIGĂ s. v. cambie, poliţă, trată.

OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speri-bană, (prin Olt.) spetejoară.

OBLITERÁŢIE s. (MED.) astupare, înfundare, obliterare, obstrucţie, ocluziune. (~ ureterului.)

OBLITERÁ vb. (MED.) a (se) astupa, a (se) înfunda, a (se) obstrua. (Lumenul unui organ se poate ~.)

OBLITERÁT adj. v. pecetluit, ştampilat.

OBLITERÁRE s. v. pecetluire, ştampilare.

OBLITERÁRE s. v. obliteraţie.

OBLITERÁ vb. v. pecetlui, ştampila.

OBLOJÍ vb. v. bandaja, încotoşmăna, înfofoli, lega, pansa.

OBLOJEÁLĂ s. v. bandaj, cataplasmă, com-presă, faşă, pansament, prişniţ, tifon.

OBLOJÍT adj. v. bandajat, legat, pansat.

OBLOJÍRE s. v. bandajare, legare, legat, pansare, pansat.

OBLÓN s. (rar) chepeng, (reg.) lod, (prin Ban., Transilv. şi Maram.) şpalet, (Ban. şi Transilv.) tablă. (~ la o vitrină, la o uşă, la o fereastră.)

OBLOJÍT s. v. bandajare, legare, legat, pansare, pansat.

OBLÓNG adj. v. alungit, lung, lungăreţ, lunguieţ, prelung, prelungit.

ÓBLU adv. v. aţă, chiar, direct, exact, întoc-mai, neocolit, precis, sfoară, tocmai.

ÓBLU adj., adv. v. drept.

ÓBLU adj. v. abrupt, drept, neted, perpendi-cular, pieptiş, pieziş, plan, plat, prăpăs-tios, priporos, râpos, şes, vertical.

OBNOVLÉNIE s. v. consacrare, sărbătorire, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târno-sire.

OBNUBILÁŢIE s. (MED.) obnubilare.

OBNUBILÁRE s. v. obnubilaţie.

OBORÎ vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.

OBÓR s. târg. (~ de vite.)