Dictionar de sinonime
OAREÚNDE adv. v. oriîncotro, orişiunde, oriunde, pretutindeni, undeva.
OÁRFĂN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.
OBĂD s. v. cruce.
OBĂDĂ s. v. bor, margine.
OÁRZĂN adj. v. precoce, timpuriu, văratic.
OBÁDĂ s. 1. (reg.) năplat, (Mold.) ciolan. (~ a roţii.) 2. v. butuc.
OÁSTE s. v. bătălie, conflict, luptă, război.
OÁSTE s. (MIL.) armată, oştire, putere, trupe (pl.), (înv. şi reg.) armadă, şirag, tabără, (înv.) armie, ordie, ostăşime, oştime, silă, tărie, (fig.) sabie. (Oraşul a fost cucerit de ~ inamică.)
OÁSPETE s. v. musafir.
OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
ÓBERLIHT s. (rar) supralumină. (~ la o fereastră.)
OBEDIÉNŢĂ s. v. ascultare, cuminţenie, docilitate, supunere.
ÓBERST s. v. colonel.
ÓBERŞTER s. v. colonel.
OBÉZ adj. gras.
OBICÉI s. 1. v. fire. 2. deprindere, obişnuinţă, (livr.) habitudine, (înv. şi pop.) nărav, (pop.) învăţ, treabă, (înv. şi reg.) nacafa, (prin Olt.) săbaş, (înv.) învăţătură, obicină. (Conform ŭlui a plecat la plimbare.) 3. v. tabiet. 4. (la pl.) v. comportare. 5. v. datină. 6. v. cutumă. 7. v. uzanţă.
OBÉZI s. pl. v. cătuşe, fiare.
OBICÉI s. v. bir, dare, impozit.
OBÍCINĂ s. v. deprindere, obicei, obişnuinţă.
OBICNÍ vb. v. accepta, admite, concepe, îndura, îngădui, pătimi, păţi, permite, răbda, suferi, suporta, tolera, trage.
OBÍDĂ s. v. afront, amărăciune, asuprire, ciudă, exploatare, furie, gelozie, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverşunare, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuţie, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, ruşine, supărare, tristeţe, umilinţă, urgisire.
OBIDÍ vb. v. amărî, asupri, exploata, indispu-ne, împila, împovăra, îndurera, întrista, mâhni, năpăstui, necăji, nedreptăţi, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, su-păra, tiraniza, urgisi.
OBIDÍRE s. v. amărăciune, asuprire, bo-ceală, bocire, bocit, căinare, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentaţie, mâhnire, năpăs-tuire, necaz, nedreptăţire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuţie, plângere, plâns, prigoană, prigonire, supărare, tristeţe, tângu-ială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.
OBIDÍT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.
OBIDÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, des-curajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, nedreptăţit, supărat, trist.
OBIDITÓR adj., s. v. asupritor, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, prigonitor.
OBIÉCT s. 1. v. lucru. 2. disciplină, materie, (înv.) învăţătură, matimă. (~ de învăţământ.) 3. v. scop. 4. v. complement.
OBÍDNIC adj. v. chircit, degenerat, închir-cit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit.
OBIÉCT s. v. cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, raţiune, temei.
OBIECTÁ vb. a reproşa, a spune, a zice, (înv.) a prici, a remonstra. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)