Dictionar de sinonime
DESFĂŞURĂTOÁRE s. (MAT.) evolventă.
DESFĂŞURÁT adj. 1. desfăcut. (Un fir ~.) 2. v. des-făcut.
DESFĂŞURÁRE s. 1. v. desfacere. 2. efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestaţie. (~ a unei munci.) 3. v. evoluţie. 4. v. disputare.
DESFĂŞURÁ vb. 1. a (se) desface, (pop.) a (se) desfira, (reg.) a (se) dezveli. (Se ~ un fir depănat.) 2. v. desface. 3. a (se) întinde, (Mold.) a (se) dişterne. (Acţiunea se ~ pe o anumită perioadă.) 4. a se derula, a evolua, a se întâmpla, a se petrece, (înv.) a se purta. (Iată cum s-au ~ faptele.) 5. a evolua, a merge. (Treaba se ~ bine.) 6. a decurge, a evolua, a se petrece. (Partida s-a ~ în bune condiţii.) 7. v. disputa. 8. a depune, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 9. a da, a duce, a purta, a susţine, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă pentru ...)
DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. şi reg.) tefericie, (înv.) încântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viaţă plină de ~; ~ pe care ţi-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. încântare. 4. v. bucurie.
DESFĂTÁRE s. v. corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.
DEFĂTĂCIÚNE s. v. desfătare, petrecere, veselie.
DESFĂTĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. încântător, mângâietor, plăcut, (înv.) mângâios. (Un peisaj ~.)
DESFĂTÁT adj. v. captivant, cuceritor, cu-prinzător, desfătător, fascinant, ferme-cător, încântător, întins, larg, mare, răpitor, seducător, vast.
DESFĂTUÍ vb. (înv.) a desconsilia, a despovăţui, a dezmânta. (L-a ~ să procedeze aşa cum inten-ţiona.)
DESFĂŢÁT adj. neînfăţat. (Pernă ~; pat ~.)
DESFECIORÍRE s. v. deflorare, defloraţie, dezvirginare.
DESFERECÁT adj. descătuşat. (Prizonier ~.)
DESFETÍ vb. v. deflora, dezvirgina.
DESFETÍRE s. v. deflorare, defloraţie, dez-virginare.
DESFECIORÍ vb. v. deflora, dezvirgina.
DESFERECÁ vb. a (se) descătuşa. (S-a ~ din cătuşe.)
DESFÍDE vb. v. sfida.
DESFÍD s. v. bravadă, bravare, desfidere, sfidare.
DESFÍDERE s. v. sfidare.
DESFIGURÁ vb. a (se) deforma, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluţi, a (se) strâmba, a (se) urâţi, (pop. şi fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. şi Bucov.) a (se) şonţi, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ în urma accidentului.)
DESFIINŢÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula, (fig.) a ridica. (A ~ orice restricţie de circulaţie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. li-chida. 7. a distruge, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur şi simplu totul în calea lui.)
DESFIGURÁRE s. deformare, deformaţie, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluţire, strâmbare, urâţire. (~ a feţei unei fiinţe.)
DESFIGURÁT adj. deformat, pocit, schimonosit, slut, sluţit, strâmb, strâmbat, urât, urâţit, (reg.) stropşit, zgâmboit, (Mold.) şonţit. (O faţă ~ de ură.)
DESFIINŢÁT adj. (JUR.) abrogat, anulat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Act normativ ~.)
DESFIINŢÁRE s. 1. v. anulare. 2. v. abolire. 3. anu-lare, (fig.) ridicare. (~ oricăror restricţii de circu-laţie.) 4. suprimare. (~ unui post.) 5. v. dizolvare. 6. v. lichidare.
DESFIRÁ vb. v. desface, desfăşura, destrăma, deşira.
DESFOIÁ vb. v. înflori.
DESFOIÁT adj. v. înflorit.
DESHOLTEÍ vb. v. căsători, însura.