Dictionar de sinonime
SURESCITÁT adj. 1. v. nervos. 2. exaltat. (Un om ~.)
SURFÁŢĂ s. v. faţă, întindere, întins, supra-faţă.
SORÉTIU s. v. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltat, recoltă, strângere, strâns.
SURETÍ vb. v. aduna, culege, recolta, strânge.
SÚRFING s. surf. (~ul se practică pe suprafaţa apelor întinse.)
SURGHIÚN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.
SURGHIUNÍ vb. (JUR.) 1. a alunga, a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din ţară.) 2. v. deporta.
SURGHIÚN s. 1. v. exil. 2. deportare.
SURGHIUNÍE s. v. deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
SURGHIUNÍT adj. v. alungat, gonit, izgonit.
SURGHIUNÍRE s. (JUR.) 1. alungare, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, (livr.) relegare, relegaţie. (~ cuiva din patria sa.) 2. v. exil. 3. v. deportare.
SURGHIUNÍ vb. v. alunga, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
SURGHIUNÍT adj., s. (JUR.) 1. adj., s. v. exilat. 2. s. v. deportat.
SURGUNLÂC s. v. deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
SURGÚCI s. 1. panaş. (~ purtat de sultan la turban.) 2. (BOT.; Consolida ajacis) (reg.) bonzari (pl.), cătănioare (pl.), ciocănaşi (pl.), coconaşi (pl.), crăcuţe (pl.) gâlceavă, ocheşei (pl.), păpucei (pl.), pinten, pintenaş, tătăişi (pl.), toporaşi (pl.), ciocul-ciorii, ciocul-păsării, floarea-grâului, floare-domnească, nemţişor-de-grădină, ţâţa-caprei.
SURÍ vb. v. încărunţi.
SURIOÁRĂ s. (reg.) sorurea, (Maram. şi Bucov.) sorică, (prin Maram. şi Transilv.) sorucă, (Ban.) soruică. (Am o ~ mai mică.)
SURÍT adj. v. încărunţit.
SURÍU adj. v. înceţoşat, întunecat, mohorât, neclar, sumbru, tulbure.
SURÂDERE s. v. surâs, zâmbet, zâmbire.
SURÂDE vb. v. zâmbi.
SURÂZĂTÓR adj. v. zâmbitor.
SURÂS s. v. zâmbet.
SÚRLĂ s. v. bot, rât.
SURLÁR s. v. surlaş.
SURLÁŞ s. (înv.) sârmaci, surlar.
SURJÉCŢIE s. (MAT.) funcţie surjectivă.
SURÂZÂND adj. v. surâzător, zâmbitor.
SURÂZĂTÓR adj. v. favorabil, prielnic, propice.
SURMENÁJ s. v. extenuare.