Dictionar de sinonime
SUPLÍCIU s. 1. v. tortură. 2. v. mucenicie.
SUPLINÍ vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a ~ la catedră.)
SUPLINÍRE s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.)
SUPLINITÓR s., adj. înlocuitor, (înv.) supleant. (Şi-a găsit un ~ la catedră.)
SÚPLU adj. 1. v. flexibil. 2. subţiratic, subţire, zvelt, (înv. şi reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) şugar, (Munt.) şui, (prin Transilv. şi Olt.) şuieţ. (Un corp, un om ~.) 3. elegant, v. graţios.
SUPÓRT s. 1. v. postament. 2. cadru. (~ de susţinere.)
SUPORTÁ vb. 1. v. îndura. 2. a duce, a îndura, a răbda, a suferi. (El a ~ tot greul.) 3. v. suferi. 4. a suferi. (A ~ o condamnare.) 5. v. îngădui. 6. a suferi, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.) 7. a tolera, (prin Transilv. şi prin Ban.) a pristui. (~ bine grăsimile.)
SUPÓRT s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
SUPORTÁBIL adj. 1. acceptabil, tolerabil, (înv.) suferibil, suferit. (O climă ~.) 2. (rar) respirabil. (Un aer mai ~.) 3. acceptabil, admisibil, bunicel, convenabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situaţie ~.)
SUPÓRTER s. (SPORT) susţinător. (Un înfocat ~ al echipei.)
SUPOZÁ vb. v. crede, presupune, socoti.
SUPOZÍŢIE s. 1. v. ipoteză. 2. v. presupunere.
SÚPRA prep. v. asupra, către, înspre, la, spre.
SUPRAAGLOMERÁRE s. v. supraaglomeraţie.
SUPRAABUNDÉNT adj. ultraabundent, (livr.) pletoric.
SUPRAALIMENTÁŢIE s. v. supraalimentare.
SUPRAALIMENTÁT adj. (rar) suprahrănit, supra-nutrit.
SUPRAALIMENTÁRE s. supraalimentaţie, (rar) supranutriţie.
SUPRAAGLOMERÁŢIE s. supraaglomerare.
SUPRAARBITRÁ vb. a superarbitra.
SUPRAAPRECIÁ vb. a (se) supraestima, a (se) supraevalua, (rar) a (se) suprapreţui, (înv.) a (se) pretinde.
SUPRAAPRECIÉRE s. supraestimare, supraeva-luare.
SUPRACONDÚCŢIE s. (FIZ.) supraconductibi-litate.
SUPRACONFÓRT s. superconfort.
SUPRACONDUCTIBILITÁTE s. (FIZ.) supracon-ducţie.
SUPRACENTRALIZÁT adj. supercentralizat, ultra-centralizat. (Administraţie ~.)
SUPRABUGETÁR adj. extrabugetar. (Prevederi ~.)
SUPRACOPÉRTĂ s. anvelopă. (~ unei cărţi.)
SUPRAARBÍTRU s. superarbitru. (~ într-o compe-tiţie.)
SUPRAESTIMÁ vb. v. supraaprecia.