Dictionar de sinonime
SÚRMĂ s. v. antimoniu, stibiu.
SURPÁT adj. 1. v. dărâmat. 2. prăbuşit, (pop.) ponorât. (Teren ~.) 3. prăbuşit, prăvălit, răstur-nat, (înv.) povârnit. (Un mal ~.)
SURMENÁRE s. v. extenuare.
SURMONTÁ vb. v. birui, depăşi, înfrânge, învinge, răzbi.
SURNATURÁL adj. v. fabulos, fantastic, le-gendar, miraculos, mitic, suprana-tural.
SUROGÁT s. erzaţ. (~ de cafea.)
SURPÁ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuşi. 3. a se prăbuşi, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)
SURPÁ vb. v. abroga, anula, boşorogi, desfiinţa, detrona, infirma, invalida, mazili, submina, suprima.
SURPÁRE s. l. v. prăbuşire. 2. prăbuşire, scufundare. (~ pământului.) 3. (GEOL.) surpătură. (S-a produs o ~ de teren.)
SURPÁRE s. v. dărăpănătură, dărâmătură, detronare, hernie, mazilire, mazilit, năruitură, paragină, prăbuşitură, ruină, surpătură.
SURPÁT s. v. prăbuşire.
SURPÁT adj., s. v. boşorog.
SURPĂTÚRĂ s. 1. v. ruină. 2. v. surpare. 3. scu-fundătură, (rar) scufundiş. (~ produsă în urma unui cutremur.) 4. (înv. şi reg.) ponorâtură. (O ~ a malului.)
SURPRINZĂTÓR adj. 1. v. uimitor. 2. v. epatant. 3. frapant, izbitor, şocant, uimitor, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 4. v. neaşteptat.
SURPRÍNS adj. v. crucit.
SURPRÍNDERE s. v. surpriză.
SURPRÍNDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată ~.)
SURPRÍNDE vb. v. ademeni, amăgi, descoperi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
SURPRÍNDE vb. 1. a găsi. (Moartea l-a ~ în somn.) 2. a prinde, (înv. şi reg.) a pripi, (Mold., Transilv. şi Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului) 3. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în câmp.) 4. v. uimi. 5. v. epata. 6. v. frapa.
SURPLÚS s. excedent, plus, prisos, prisosinţă, (reg.) radăş, (înv.) prisoseală, prisosire, prisosit, prisositură, rămas. (Un ~ de produse.)
SURPĂTÚRĂ s. v. hernie, ponor, râpă, văgăună.
SURPRÍZĂ s. 1. v. uimire. 2. (înv.) surprindere. (~ele călătoriei.) 3. v. cadou.
SURUCLUÍ vb. v. apela, cere, recurge, soli-cita.
SURTUCÁR s. v. orăşean, târgoveţ.
SURTUCÁŞ s. v. surtucel.
SURTUCÉL s. surtucaş.
SURTÚC s. 1. veston. (Un ~ de postav gros.) 2. laibăr, mintean, (reg.) lăibărac, (prin Mold.) baibarac, (Transilv., Ban. şi Mold.) căput (~ purtat de ţărani.)
SÚRSĂ s. v. izvor, obârşie.
SURUGIÉŞTE adv. v. birjăreşte.
SURUGÍU s. v. birjar.