Dictionar de sinonime

SABÁT s. (la mozaici) sâmbătă.

SABADÁŞ adj. v. mare, numeros.

SÁBIE s. I. spadă, (înv. şi reg.) spată, (înv.) spangă. (Scoate ~ din teacă.) II. (IHT.; Pelecus cultratus) v. sabiţă.

SABATÍSM s. v. sabatizare.

SABATIZÁRE s. (BIS.; la mozaici) (rar) sabatism.

SÁBIŢĂ s. (IHT.; Pelecus cultratus) sabie, săbioară, săbiuţă, (reg.) bârcie, săbicioară, săbiiţă.

SABÍNĂ s. v. cetină-de-negi.

SÁBIE s. v. armată, cocârlă, iris, oaste, oştire, putere, regulator, schimbătoare, stânjen, stânjenel, trupe.

SÁBIŢĂ s. v. albişoară, cosor, obleţ, sorean.

SABLÁRE s. (TEHN.) sablaj, sablat, suflare. (~ unei piese metalice.)

SABLÁJ s. v. sablare.

SABLÁT s. v. sablare.

SABORDÁJ s. (MAR.) sabordare.

SABORDÁRE s. v. sabordaj.

SABÓT s. v. bocanc, gheată.

SABOTÁJ s. sabotare.

SABÓT s. 1. v. papuc. 2. v. şiu.

SÁBUR s. v. aloe.

SAC s. 1. (ANAT.) sac aerian = sac pulmonar; sac pericardic v. pericard; sac pulmonar v. sac aerian; sac vitelin = vezică ombilicală. 2. (BOT.) sac embrionar = a) macrospor, megaspor. (~ la gimnosperme.); b) macroprotal. (~ la angio-sperme.)

SAC s. v. faţă, învelitoare, juvelnic, matcă, matiţă, raniţă, rucsac, săculeţ, sedilă.

SABOTÁRE s. v. sabotaj.

SACAGIOÁICĂ s. v. sacagiţă.

SACAGÍŢĂ s. (înv.) sacagioaică. (~ căra apa cu sacaua.)

SACAGÍŢĂ s. v. câră.

SACATIFSÍT adj. v. schilod, schilodit.

SACAGÍU s. (reg.) apar, (înv.) suiulgiu. (~l căra apa cu sacaua.)

SACADÁT adj., adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. săltăreţ. 4. adv. v. staccato.

SACATIFSÍ vb. v. mutila, schilodi.

SACATIFSÍT adj., s. v. invalid, mutilat.

SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.