Toate definitiile

SAȚIETÁTE s. f. (Rar) Saț, saturație. [Pr.: -ți-e-] – Din fr. satiété, lat. satietas, -atis.

SAŢIETÁTE s. v. săturare.

SAȚIETÁTE s.f. Saț, saturație; îmbuibare. [Cf. lat. satietas, fr. satiété].

SAȚIETÁTE s. f. 1. saț, saturație; îmbuibare. 2. plictiseală, oboseală, dezgust provocat de suprasaturație; saturație (2). (< fr. satiété, lat. satietas)

sațietáte (-ți-e-) s. f., g.-d. art. sațietắții

* sațietáte f. (lat. satietas, -átis). Săturare cît nu se maĭ poate: a mînca pînă la sațietate. Fig. Sațietate de glorie, a repeta un lucru pînă la sațietate.