Toate definitiile

SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi.

sârghíe, sârghíi, s.f. (reg.) 1. tarabă. 2. teasc alcătuit din două sau mai multe scânduri late, între care se pune pastrama la presat.

sârghíe (reg.) s. f., art. sârghía, g.-d. art. sârghíei; pl. sârghíi, art. sârghíile

sîrbăríe (sud) și sîrbíe (est) f. (d. Sîrbĭ = Bulgarĭ, care-s cultivatorĭ de legume). Bulgărie, grădinărie. – Mold. Pop. sîrghie.

1) sîrghíe și (Bz.) sarghíe f. (turc. sergi, baracă, expozi(iune). Munt. Teasc compus din doŭă saŭ maĭ multe scîndurĭ late între care se pune pastrama și peste care se pun bolovanĭ greĭ.

2) sîrghíe, V. sîrbie.

SARGHÍE s. v. masă, tarabă, tejghea.

sarghíe, sarghíi, s.f. (reg.) pânză rară de sac folosită la împachetat, la făcutul saltelelor, ca ștergător de picioare.

2) sarghíe V. sîrghie 1.

1) sarghíe f. (turc. sanghy, pînză de împachetat, d. sarmak, a învălătuci, a împacheta; bg. sargiĭa, teacă. V. sarma). Vest. Pînză rară de împachetat. Păturică, țol de șters tălpile ghetelor la intrarea în casă. – Maĭ vechĭ sarghiŭ, n.