Toate definitiile
SANDÁL1 s. m. v. santal.
sandál (sandáli), s. m. – Arbore tropical (Santalum album). Tc. sandal, cf. ngr. σάνταλον.
2) sandál m., pl. lĭ ca copac, și n., pl. urĭ, ca marfă (ngr. sandalon [scris sant-], vgr. santalon, santal). V. santal.
sandál (țesătură) s. n.
sandál (-luri), s. n. – Țesătură de mătase. Tc. (arab.) sandal. Sec. XVII, înv.
SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
SANDÁL s.n. v. santal.
1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.
SANDÁL2 s. n. (Înv.) Numele unei țesături de mătase din care se făceau obiecte de îmbrăcăminte. – Din tc. sandal „tafta”.
SANDÁL s.n. v. santal.
sandál1, sandále și sandáluri, s.n. (înv. și reg.) luntre lungă pentru transportat mărfuri (la turci).
sandál (-le), s. n. – Barcă. Tc. (arab.) sandal (Șeineanu, II, 313), cf. ngr. σανδάλι, bg., sb., rus. sandal.
1) sandál m., pl. ĭ (ngr. sandali, d. vgr. sandalion și sandalon; lat. sandalium, it. sandalo, fr. germ. sandale f.). Un fel de încălțăminte compusă dintr’o talpă legată de picĭor cu curele (La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ purtaŭ sandalĭ maĭ mult femeile, ĭar astăzĭ ĭi poartă unele ordine religioase catolice). – Și sandálă f., pl. e (după fr.). V. opincă.
3) sandál n., pl. e și urĭ (turc. sandâl, șalupă, luntre mare). Vechĭ. Azĭ Olt. Un fel de luntre mare și lungă: șapte bolozale și șapte sandale (P.P.). v. galion.
4) sandál n., pl. urĭ (turc. sandal, un fel de satin; ngr. sandali [scris -ntali], mlat. sindalum, cendalum, d. cl. sindon, sindonis, care v. d. ngr. sindon, -ónos [cub. indian], pînză de India, de unde și turc. Sind, o parte a Indiiĭ și fluviŭ Indu). Vechĭ. Un fel de pînză de mătase.