Toate definitiile

SANCȚIONÁ, sancționez, vb. I. Tranz. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție, un act printr-o semnătură autorizată, pentru a-i da valabilitate; p. gener. a încuviința, a statornici, a consfinți. 2. A aplica o sancțiune (2); a pedepsi. [Pr.: -ți-o] – Din fr. sanctionner.

SANCŢIONÁ vb. I. 1. v. pedepsi. 2. v. penaliza. II. v. confirma.

SANCŢIONÁ vb. v. blama, condamna, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.

SANCȚIONÁ vb. I. tr. 1. A aproba, a confirma, a întări o lege, o dispoziție etc. printr-o semnătură autorizată. 2. A pedepsi. [< fr. sanctionner].

SANCȚIONÁ vb. tr. 1. a confirma, a întări o lege, o dispoziție printr-o semnătură autorizată; a ratifica. 2. a aplica o sancțiune (2). (< fr. santionner)

* sancționéz v. tr. (d. sancțiune; fr. sanctionner). Daŭ sancțiune, confirm, întăresc: a sancționa o lege. Pedepsesc, aplic o sancțiune: l-a sancționat.

sancționá (a ~) (sanc-ți-o-) vb., ind. prez. 3 sancționeáză