Toate definitiile

SANCȚIÚNE, sancțiuni, s. f. 1. Aprobare dată unei legi de către șeful statului, pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de către o autoritate sau o instanță superioară celei care l-a emis, pentru a-i da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare, confirmare; consfințire. 2. Pedeapsă prevăzută de lege pentru cei care încalcă dispozițiile ei; p. gener. pedeapsă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri (economice, financiare, militare) cu caracter de pedeapsă, aplicat unui stat; represalii contra părții care nu respectă obligațiile luate printr-o convenție. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. sanction, lat. sanctio, -onis.

SANCŢIÚNE s. I. 1. v. pedeapsă. 2. penalizare. (~ primită de un sportiv.) II. confirmare.

SANCȚIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sancționa; sancționare; confirmare, întărire a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a efectuat. ♦ Aprobare, întărire, confirmare. 2. Pedeapsă, osândă. ♦ (În dreptul internațional) Sistem de măsuri cu caracter de pedeapsă luate contra părții care nu respectă obligațiile asumate printr-o convenție. [Cf. fr. sanction, lat. sanctio].

SANCȚIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de către o autoritate superioară celei care l-a emis. ◊ aprobare, întărire, consfințire. 2. măsură de constrângere aplicată ca urmare a nerespectării unei obligații asumate; (p. ext.) pedeapsă. (< fr. sanction, lat. sanctio)

* sancțiúne f. (lat. sanctio, -ónis, d. sanctre, sanctum, a sancționa). Actu pin care un șef de stat confirmă o lege ca să se poată aplica: a da sancțiune unuĭ decret. Pin ext. Aprobare, confirmare considerată ca necesară: acest cuvînt n’a primit încă sancțiunea uzuluĭ. Pedeapsă saŭ răsplată p. călcarea saŭ respectarea uneĭ legĭ: sancțiunile legilor.

sancțiúne (sanc-ți-u-) s. f., g.-d. art. sancțiúnii; pl. sancțiúni