Toate definitiile

SANCTITÁTE, sanctități, s. f. Sfințenie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat patriarhilor ortodocși și papilor. – Din lat. sanctitas, -atis.

SANCTITÁTE s. v. sfinţenie.

SANCTITÁTE s.f. Sfințenie. ♦ Titlu dat papilor și patriarhilor. [< lat. sanctitas, cf. it. santità].

SANCTITÁTE s. f. 1. sfințenie. 2. titlu dat papilor și patriarhilor. (< lat. sanctitas)

* sanctitáte f. (lat. sánctitas, -átis). Sfințenie. Sfinție: Sanctitatea Sa patriarhu.

sanctitáte (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctitắții