Toate definitiile

SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium.

SANATÓRIU s. (MED.) casă de sănătate.

SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă].

SANATÓRIU s. n. instituție medicală (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei. (< fr. sanatorium)

* sanatóriŭ n. (d. lat. sonare, sanatum, a însănătoși, cu suf. -orium, rom. -oriŭ). Spital, stabiliment igienic pentru boale care cer aer curat și liniște.

sanatóriu [riu pron. riu] s. n., art. sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile (-ri-i-)