Toate definitiile

SALÓN, saloane, s. n. 1. Încăpere într-o locuință destinată primirii musafirilor. 2. Sală în care au loc festivități, baluri, serbări publice etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții periodice de pictură, sculptură etc.; p. ext. expoziția din această sală. ♦ Reuniune cu caracter cultural, artistic, monden etc. 3. Cameră cu mai multe paturi, în care sunt ținuți și îngrijiți bolnavii într-un spital. – Din fr. salon.

SALÓN s. cameră de primire.

SALÓN s.n. 1. Cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. Sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ♦ Sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. ◊ Salon literar = loc de reuniune în scopul unor discuții, de obicei literare și filozofice. 3. Cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. [Pl. -oane. / < fr. salon, cf. it. salone].

SALÓN s. n. 1. cameră frumos mobilată în care se primesc musafiri. 2. sală publică în care se organizează baluri, reuniuni etc. ◊ sală în care se organizează expoziții de pictură, de sculptură etc.; (p. ext.) expoziția însăși. 3. cenaclu literar, artistic, filozofic etc. 4. sală în care se desfășoară unele activități profesionale destinate publicului. 5. cameră mare cu paturi pentru bolnavi într-un spital. (< fr. salon)

* salón n., pl. oane (fr. salon, d. it. salone, sală mare). Cameră rezervată primiriĭ musafirilor. Cameră spațioasă: o serată în saloanele palatuluĭ. Galerie în care se expun anual lucrările de pictură și sculptură la Paris: a ți se primi un tabloŭ în Salon. A fi primit în saloane, a fi primit în buna societate.

salón s. n., pl. saloáne

ȘALÓN s.n. v. chalon.

șalón s.n. (înv.) postav de lână sau țesătură specială de bumbac folosită la confecționarea încălțămintei de vară.

șalón n., pl. urĭ (cp. cu șaliŭ). Vechĭ. Un fel de pînză de bumbac neagră, cam asemenea cu brunelu, din care se făceaŭ ghete bătrîneștĭ.