Toate definitiile
SAFTIÁN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)
SAFTIÁN s. v. carâmb, tureatcă.
saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru ?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.
saftián (-ti-an) s. n., (sorturi) pl. saftiánuri
SĂFTIÁN s. n. v. saftian.
saftián, săftian și (vechĭ) sahtián n., pl. urĭ (turc. sahtiĭan [d. saht, tare, aspru ?]; ngr. sastiáni, alb. saftián). Marochin. Fig. Iron. Pelea obrazuluĭ: i s’a zbîrcit saftianu. V. toval.
săftián V. saftian.
saftián (-nuri), s. n. – Piele subțire de capră, de oaie, de vițel pentru marochinărie. – Var. săftian, mr. săftiană. Tc. sahtian (Șeineanu, II, 306; Lokotsch 1769), cf. ngr. σαχτιάνι, alb. saftian.
SAFTIÁN, saftianuri, s. n. Piele subțire și fină de capră (sau de oaie, de vițel), din care se confecționează articole de marochinărie și de galanterie. [Pr.: -ti-an. – Var.: safián, (reg.) săftián, seftián s. n.] – Din tc. sahtiyan.
SAFTIÁN s. marochin, (înv.) cordovan. (Carte legată în ~.)
SAFTIÁN s. v. carâmb, tureatcă.
SĂFTIÁN s. n. v. saftian.