Toate definitiile

SÁDINĂ, sadine, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase și cu spiculețe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina.

SÁDINĂ s. (BOT.; Chrysopogon gryllus) (reg.) cipcină, păruscă, sad.

SÁDINĂ s. v. bărboasă pepinieră.

sádină, sádine, s.f. (reg.) 1. numele a două plante erbacee: cipcină și bărboasă. 2. butaș de salcie. 3. pepinieră. 4. vie sădită de curând. 5. loc, câmp necultivat. 6. neam, soi, fel, specie.

sádină f., pl. e și ĭ (vsl. bg. sadina, loc plantat. V. ră-sadniță). O frumoasă plantă graminee care crește pe dealurĭ aride, fînețe uscate, poĭene și marginĭ de pădurĭ și formează cea maĭ mare parte a vegetațiuniĭ cîmpiilor seculare, ca'n Bărăgan (undropógon [saŭ chysopógon saŭ pollynia] gryllus). Olt. Sad, vie sădită de curînd.

sádină s. f., g.-d. art. sádinei; pl. sádine